Auditul intreprinderii

Un audit reprezinta examinarea de catre un expert independent ( auditor financiar ) a unui set de situatii financiare si a inregistrarilor si registrelor pe baza carora acesta poate oferi o opinie asupra situatiilor financiare cu scop general.

Auditul financiar reprezinta un act de verificare a situatiilor financiare a societatii comerciale de catre auditorii financiari in conformitate cu standardele de audit.

Auditul implica:
-Obtinerea unei cunoasteri detaliate ale clientului;
-Evaluarea calitatii sistemului de raportare si a controalelor pentru a vedea daca inregistrarile contabile ce stau la baza acestora formeaza o baza credibila pentru intocmirea lui;
-Verificarea unui esantion din tranzactiile si soldurile din inregistrarile contabile;
-Revizuirea datelor obtinute in comparatie cu cele din anii trecuti, cu cele estimate,dar si cu rezultatele societatii comparabile pentru a se asigura ca rezultatele par a fi rezonabile si ca au fost date explicatii acceptabile pentru tendintele si fluctuatiile obisnuite;
-Discutarea aspectelor semnificative din situatiile financiare cu conducerea;
-Utilizarea rationamentului profesional de catre auditor in vederea considerarii corecte a imaginii de ansamblu oferita de situatiile financiare.

Un set complet de situatii financiare se refera la:
-bilant contabil
-contul de profit si pierderi
-situatia fluxurilor de trezorerie
situatia modificarii capitalului propriu
-note la conturile actuale


Active=capitaluri proprii+datorii=bunuri economice

Conform OMFP 3055/2009, elementele care compun bilanţul prescurtat sunt:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete (B+C)-D-I
F. Total active minus datorii curente (A+B+C)-D-I
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat și capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

VNC- valoarea neta contabila VNC=Vi-A
Vi-valoarea de intrare
A-amortizare

Structura si continutul cheltuielilor
Cheltuielile:
1.Cheltuieli din exploatare
2.Cheltuieli financiare
3.Cheltuieli etraordinare
4.Cheltuieli cu amortizari si provizioane
5.Cheltuieli cu impozitul pe venit

1 Au cea mai mare pondere
-Cheltuieli cu materii prime
-Cheltuieli cu materiale auxiliare
-Obiecte inventar
-Cheltuieli privind marfurile
-Cheltuieli privind energia si apa
-Consum piese de schimb
-Cheltuieli cu personalul
-Cheltuieli cu servicii executate de terti
-Cheltuieli cu active cedate
2 Cheltuieli prvind investitiile financiare cedate( curs de vanzare mai mic decat cel de cumparare a actiunilor,pierderi din creante )
3 Caracter extraordinar( despagubiri de la societatea de asigurari )
4 Cheltuieli care iau nastere in urma anularii provizioanelor ramase fara obiect.

Structura si continutul veniturilor
1.Venituri din exploatare
2.Venituri financiare
3.Venituri extraordinare
4.Venituri din provizioane

1.Venituri din vanzari de produse
Venituri din prestari servicii, executari de lucrari, cedarea activelor

2.Venituri din Investitii financiare cedate, dobanzi, diferente de curs valutar, sconturi obtinute

3.Venituri cu caracter extraordinare(despagubiri de la societatea de asigurari)

4.Venitiuri care iau nastere in urma anularii provizioanelor ramase fara obiect

Productia vanduta=suma veniturilor obtinute din productie proprie
CA= productia vanduta+ veniturile din vanzari de marfuri+ venituri din subventii aferente
Total venituri din exploatare= CA+ constructie din resurse proprii+ alte venituri din exploatare.

Proiectul planului de audit public intern se elaborează de către compartimentul de audit public intern, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe/proiecte sau operațiuni, precum și prin preluarea sugestiilor conducătorului entității publice, prin consultare cu entitățile publice ierarhic superioare, ținând seama de recomandările Curții de Conturi. Conducătorul entității publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern. Auditorul intern desfășoară audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu caracter excepțional, necuprinse în planul anual de audit public intern. În realizarea misiunilor de audit auditorii interni își desfășoară activitatea pe bază de ordin de serviciu, emis de șeful compartimentului de audit public intern, care prevede în mod explicit scopul, obiectivele, tipul și durata auditului public intern, precum și nominalizarea echipei de auditare.